Stau uneori si ma intreb unde vor ajunge toate aceste ramuri ale ipocriziei si agresivitatii din lumea aceasta reala si fara valoare! Numai interese proprii, numai indiferenta fata de aproapele tau, fata de toti cei care mai au un gram de onestitate si bunatate. Destul de rar gasesti ratacita o persoana care doreste sa schimbe ceva sau sa se schimbe pe sine, sa invete, sa se autoeduce si astfel se deduce exceptia...
Sunt destule intrebari care ne framanta pe toti, dar de cele mai multe ori fara raspuns sau cel putin "sintagme" retorice.
Incepi sa vorbesti cu diversi insi, fara ca discutia sa evolueze in vreun fel, dar plina de meschinarie si interese proprii nu are nici un final fericit, cel mai rau ajungi sa te inchini (la propriu) si nici sa nu te mai intrebi, ramai uimit cate cuvinte perverse iti poate spune o persoana de sex opus. Doamne! Incep sa cred (si n-as dori sa jignesc persoanele prin aceasta) ca maturitatea la nivelul actual de educatie - destul de evoluat fata de alte timpuri - lipseste cu desavarsire; sau este tinuta foarte bine ascunsa...
Ratacirea aceasta poate fi un semn, sau un impuls de a deveni indiferent, chiar si la un nivel mediu sa te bazezi pe egocentrism ( dar nu in aceeasi masura in care esti tratat, ci atat cat sa dai o lectie celui de langa tine sau o povata).
In alta ordine de idei, vreau sa ma refer strict la faptul ca, dupa ceva timp (exprimat in ani - adesea) de "tacere" te multumesti atat de tare cu un salut al unei vechi prietene sau al unui prieten cu care nu ai mai tinut legatura. E placut sa stii ca persoanele cu care poate ai copilarit, sau ti-ai petrecut cativa ani din viata revin si-ti bucura zilele in prezent...de la un simplu salut de ziua buna ajungi sa-ti depasesti pentru moment problemele (mai mult sau mai putine, de la caz la caz) si sa lasi putin loc de amintiri si de clipele frumoase petrecute in trecut...
Asa nu ramai in istorie, dar faci o istorie in jurul tau prin atitudine si prin bun simt, mai ales...Prin indiferenta si fara respect nu castigi absolut nimic...poate doar o impresie personala imbucuratoare de moment ! Pe masura ce inaintezi iti dai seama ca te indepartezi de fapt de persoanele care au tinut cu adevarat la tine si nu cum se zice"ca nu e niciodata prea tarziu in viata" da, e drept...dar ce te faci cu regretele? oare ele nu sunt tarzii?
Nu e niciodata prea tarziu in viata, dar pe marginea vietii tarziu vor apune regretele...
