Valurile ce se lovesc de stanci sunt ca si amintiri ce se pierd in cumpana vremii:se indreapta catre mal,apoi se retrag! Sufletele sunt ca stancile...niciodata nu se sparg si nu se pierd!
Ce este sufletul ? Ce sunt sufletele ? Ce menire poarta ? Un suflet inainte sa i se daruiasca un trup, el calatoreste. Si calatoreste si iar calatoreste, se-mpiedica de trupuri, se-mpiedica de celelalte suflete...Continua acum sa zboare. Si zboara peste mari de lacrimi, peste munti de bucurii pana gaseste un alt suflet ca el, ce-si cauta linistea, trupul si culoarea irisului. Se prind de mana transparenta si intra-n trup. Abia cand cele doua suflete incoltesc intr-un singur trup, abia atunci poti simti ca s-au legat si au format un nod pe un fir plapand...In acea clipa, ai un sens, ai un destin...se naste viata!!!
