Atunci cand vezi ca banuiala ta prinde contur in ferestrele realitatii, te simti constrans si incepi sa desenezi usi in pereti sa fugi catre BINE ! Dar nu ai ce face decat sa continui... si ZAMBESTI ! :) Zambesti pentru ca acea contractie a muschilor fetei te relaxeaza fara sa-ti dai seama, in cateva minute iti spui : " Usa e doar o evadare, eu doar am nevoie de MINE si de PUTEREA dinauntrul meu. Asa cred ca ma voi apuca sa desenez un portativ cu note si un cheia sol expresiv ! Asta imi reda BUCURIA ! "
Poate pentru moment imi este dificil, dar de ce sa renunt? Numai pentru ca cel mai mare vis al meu este incercat de nenumarate ori? Asta e un semn ca ar trebui s-o las balta? NICIODATA ! Stiu sau poate simt ca aceasta bucurie trebuie sa se si materializeze, chiar daca timpul trece pe langa mine de parca ar trece in gol...Si cand se mai alatura si increderea celor de langa tine atunci iti poti marturisi tie si Eului tau "interior" ca acea pauza de pe portativ are valoarea de jumatate de timp !
Ralph Waldo Emerson a spus ca "Atunci cand este suficient de intuneric, poti vedea stelele!", dar cred ca - Atunci cand este suficient de intuneric, poti vedea stelele universului tau. Asta se numeste SPERANTA!"
