Impartasire

...Scriu cu precadere,scriu cu patima,scriu cu tristete si valtoare,scriu despre zilele trecute si cele prezente!Doar sa-mi ramana in inima acele colturi negre de sangele-mi plapand ce urca si coboara ca vantul prin munti...negru de atata amaraciune si dor, negru ca pleoapele ochilor mei. Dorul e numai unul, in schimb durerea se multiplica cu fiecare minut ce se scurge,bineinteles in defavoarea mea. Simti cum corpul nu mai vrea sa reactioneze la stimuli din exterior, cei care,pana intr-un moment faceau ca sistemul viu din mine sa respire curat si fara bruiaje sentimentale.
...Unii suntem condamnati sa inchidem toata agonia in cufarul dinauntrul nostru si sa ascundem doar pentru o clipa cheia lacatului. Ar fi fost bine daca ar ramane pentru vesnicie inchis, dar cu fiecare cumpana a vietii se deschide si mai fura din inocenta sentimentului de statornicie. ...Daca toate cuvintele s-ar rezuma numai la unul si toata apasarea pe care o simt ar disparea odata cu noaptea neagra, ce bine ar fi!
...Daca pentru o clipa am uita ura din exteriorul nostru, daca pentru un moment ar fi lumina in camera unde ne inchidem ori de cate ori cineva incearca sa rada de noi, daca am uita de malitioasele ganduri care de multe ori se transforma in cuvinte grele rostite...daca poate pentru o zi am trai frumusetea zilei luminata de razele proeminente ale soarelui, poate asa incepem sa credem in secretul vietii, in magnificul nostru suflet si sa le impartasim si oamenilor dragi...
Daca pentru o secunda nu am uita de unde incepe frumusetea minutului, iar daca pentru o ora am fi voluntari sufletelor sihastre, nu am fi rusinati ca traim in aceasta lume!