Este lume care sa aprecieze, dar nu este lume care sa vada in ascunzisul aparentei, acolo se ascund multe!


VIATA nu-i decat o picatura mica printre alte picaturi mai mari!Doar trebuie sa lupti mai mult cu tine insuti(insati),iar picatura se va transforma in ploaie!

Petitie Codex Alimentarius

România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanţelor chimice impuse de"Codex Alimentarius". CE INTELEGEM PRIN ASTA? Personalitati din istorie s-au confruntat cu multe probleme legate de teritoriu, s-au luptat pt ca aceasta tara sa ramana pe harta ! Oare "HIENELE" din Guvern care ne ataca la orice pas si ne pedepsesc pentru ca numai Traim, ce-ar mai fi de facut? Sa izbucneasca un al 3-lea Razboi Mondial ca sa inceteze a se mai interveni fara decizia poporului? NU suntem MONARHIE , ci Republica Democrata, unde PAREREA SI DECIZIA POPORULUI / NATIUNII ESTE MAJORITARA, ASA CA NU MAI FACETI VOI PE "CONDUCATORII" ROMANIEI SI AI INTREGII UNIUNI EUROPENE, AI INTREGII LUMI ! AVETI CURAJ SI MERGETI INAINTE, SEMNATI SI VA DESTEPTATI ROMANI!
(DANIELA DUMITRU)

Experimentul "Codex Alimentarius" începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat să înceapă implementarea "Codexului", alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia planetei).
"Codex Alimentarius" este un pachet de norme după care se vor alimenta populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la principiul că Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificială, din produse chimice, cea modificată genetic etc.
Adepţii Teoriei Conspiraţiei susţin că măsura nu este altceva decât una de exterminare, care va reduce populaţia globului la cca doua miliarde, o masă mult mai uşor de hrănit şi de controlat de forţele oculte.
Nu a trecut o lună şi iată că apare ştirea că România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanţelor chimice impuse de"Codex Alimentarius". Produsele vor furnizate de compania germană BASF şi vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapa.
Pentru publicul larg se spune că "beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor, dar, totodată ea micşorează şi durata în care se obţine recolta."
După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologată utilizarea lui şi în Olanda, Germania , Franţa, SUA, Canada şi Marea Britanie. Neoficial, conform cercetătorilor care combat "Codex Alimentarius", folosirea produselor cu initium sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă care intră rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism.
De pilda 1 mg de initium intrat în organism o singură dată se elimină în aproape un an. Or, dacă acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, aşa cum initium ajută la creşterea rapidă a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la mărirea tumorilor maligne. (S.L.)


SEMNATI PETITIA !!!!! Poate intoarce "firea" omului si schimba Planeta Noastra !

Dacă eşti împotriva folosirii acestei substanţe, semnează petiţia online:



Petitie impotriva folosirii produsului cancerigen initium


Pe acest site BASF-ul se lăuda pe 11 ianuarie !!!!!! că pentru prima dată în lume a fost autorizat într-un timp record fungicidul Initium care în România va fi vândut sub numele Enervin™. Acum cineva ar putea spune : şi ce dacă, este un nou fungicid ce creşte producţia .

http://www.pressreleasepoint.com/first-approval-worldwide-fungicides-initium%C2%AE-wine-and-vegetables
Desi ni se canta de 20 de ani


Deşteaptă-te române poate totuşi ne vom deştepta odată !!!!! (Anonim)

My Little Panda !!!

Created by me

Cuvinte gravate

Astazi ma aflu in fata acestei foi albe gravand niste cuvinte, sau sensuri ce nu le-am crezut nici pana in ziua de azi…
...O legatura s-a rupt, iar trenul vietii merge pe doua sine, avand mai multe destinatii…mai multe persoane urcand, mai putine coborand, iar in final raman doi insi, rezemandu-se pe aceeasi portiune unde sina nu s-a dezmembrat. Ce e atat de complicat in sentimentele unui om? Oameni diferiti, sentimente diferite, este normal ! Dar nu ar fi trebuit sa ne inchidem in noi, sa ne tinem prizoniere sentimentele launtrice, deoarece vine un moment sau poate vin mai multe momente in care simti ca nu le mai poti cara dupa tine, nu le mai poti tine inauntru si vrei sa le eliberezi, dar atunci: gandeste-te – oare nu e prea tarziu cand deja ai pierdut persoana(-ele) de langa tine? Ne gandim numai la propria noastra persoana si credem cu tarie faptul ca nimeni nu este mai important decat noi, dar cand ne lovim de inima noastra care invinge de cele mai multe ori ratiunea, atunci regretam ca nu am marturisit la timp adevaratele sentimente ale fiintelor de langa noi ce ne alina sufletul in multe cazuri.
Pierdem foarte des in propria viata si nu ne simtim impliniti deplin, deoarece nu suntem curajosi, nu credem cu certitudine in “propriul eu” si in capacitatea de a face o fapta buna unui ins care merita, sau de a-i putea spune la orice pas un simplu “multumesc” sau sa-i arati ca tii la el, sau ca ai sentimente de consideratie ! Nu ! Nu ai curajul sa o faci, pentru ca te lasi absorbit de dimensiunea egocentrismului care te acapareaza ! lumea din jurul nostru – cei dragi – de-asta le spunem “cei dragi” pentru ca avem sentimente pentru ei: de admiratie, de respect, de dragoste, s.a.m.d. si trebuie sa invatam a le marturisi, pentru a fii impliniti cu adevarat si de a nu regreta vreodata ca nu am spus la timp! AI GRIJA DE CEL CARE ARE NEVOIE DE AJUTORUL TAU( VOLUNTAR SAU INVOLUNTAR), PENTRU CA ASTA CONSTITUIE CEA MAI MARE SATISFACTIE PERSONALA, FAPTUL CA TE STII UTIL SI CA INSUFLII SENTIMENTE SI SIGURANTA!

Voci de cristal

I In dulcele amor din sunet şi cuvânt
Se naşte inocenţa pădurii de cristal.
Adunat de pe buze un fir aşa plăpând,
Se urcă pe pământ ca pe un piedestal.

II Acel glas e de sticlă, dar el poate zbura
Prin umbrele luminii, prin sunetul pădurii;
Firava voce surdă în grabă alerga
Să prindă licuriciul şi puf de păpădii.

III Codrul bătran de brazi îşi cheamă cântăreţii:
Viori şi mandoline parcă inundă cântul…
Doar vocea stă ascunsă, privind şi călăreţii
Ce se întrec pe sine ca să vadă concertul.

IV Se-aud miimi de voci pierdute-ntr-un cristal-
Rotund ca un glob ce-i ţine parcă-nchişi.
Privesc la mâna mare ca la-un gigant astral;
Stăpână e-acum frica şi ei niste prescrisi.

V Ei scapă o privire, dar cu o teamă însă.
Şi văd un zambet cald le-apare prin oglinzi

E o fetiţă blândă şi simte că e prinsă
În jocul de cristal al vocilor plăpânzi.

VI Pe loc dispare teama, când fata scapă-un cantec,
Ea ştie că-n cristal sunt prinse şapte vieţi.
Continuă să cânte şi vocea ca un spintec
O face să dispară prin vrăjile din cărti.

VII E un tărâm de basm, demult ea l-a visat,
Dar o aşteaptă corul să devină solistă;
Să nu mai stea ascunsă ca într-un vis uitat.
E strânsă de-acea lacrimă, ştergând-o c-o batistă…

VIII Senină fericire citeste pe-al său chip,
Codrul uneşte voci şi totul e mirific.
Acea voce ascunsă renaşte dintr-un chin-
Durerea este stinsă, iubirea cânt oniric;

IX Pe iarba abia ninsă păşeşte cu speranţă.
Se plimbă fericită prin globul de cristal.
O mică stea apare, ea doar ce i-a dat viaţă,
O va indruma asemeni prin voci de cristal!

X Cristalul e din sticla, el parcă n-are viaţă.
Dar sunetele corzii insuflă sens materiei!
Aşa pierdutul drum e acum drum de gheaţă
Şi-alunecă pe cale iubirea omeniei.

Adevarul tacut...

Sunt acasa...dar pentru mine acest loc, numit "acasa" devine cliseu !
In urma cu cateva zile, mi-am spus ca nu pot ramane in casa intr-o zi atat de senina si placuta, cu acel soare inviorator, dar cu sclipire inselatoare; si-am urmat aleea care m-a condus in batranul Parc Monument...
Parca era strain pentru mine, desi primaria s-a mai ocupat de el in ultimul timp: banci noi, maturat, taiat gardul viu s.a.m.d. ; strain, chiar daca raman in urma niste amintiri adolescentine.
Treptat, noaptea se coboara peste crengile copacilor facand umbra pamantului si deschizandu-mi un cufar in care mi-am dat frau liber gandurilor...
Chiar daca nu s-a schimbat mai nimic, pentru mine nu mai e la fel...Oameni care nu-ti inspira incredere, dand peste tine si nescuzandu-se prin umilul "pardon", manele cantand la maxim, oameni care stau cu cantarul la margine de alee sau cu sacul de seminte sa faca si ei un ban...fete dezmatate si practic niste copile de 12-13 ani, care parca nu au nici un Dumnezeu, sau parinti care sa le ofere educatia cuvenita unui copil in preajma pubertatii...(bine, asta vezi cam in toata Romania, de altfel...oricum sunt oameni din toate nivelele sociale)
Si oricum asta nu e de acum o luna, doua...e de ceva timp instaurata in parc...Mini Oraselul Copiilor, cica isi zice...
Singurul loc care imi place din parc este acea pista pentru atleti, unde poti alerga si face exercitii fizice...
Dintr-un oras vechi-grec a ajuns practic precum o ramasita din ce a fost mai bun..parca nimeni nu doreste sa investeasca in oras, doar in magazine, supermarketuri, care, ulterior se inchid prin faliment...si filiale de banci...asta vezi in orasele mici.
Bineinteles ca si faleza a ramas neschimbata, iar asta e un lucru mai mult rau decat bun...nu se mai investeste in nimic ca si atractii turistice, asta e crudul adevar.
Plimbandu-te sub clar de luna te gandesti la multe...mai ales cand stii ca orasul care ti-a indrumat pasii, care te-a crescut, acum parca a ajuns in paragina ! Cu ce ne mai mandrim si noi brailenii, cu ce? Cu cersetori, cu tigani batandu-si joc de proprii copii, cu unii oameni inculti, cu cladiri care cad pe tine, practic...cu muzica lautareasca si manele...
Iar la bloc la mine...locul care ma gazduie din '89 totul e pustiu; toti copiii am devenit adulti, ma rog tineri...si mai aflii ca unii s-au casatorit, altii au copii, chiar si la 22-23 de ani...si te gandesti la timpurile demult apuse cand te jucai de-a v-ati ascunselea, baba oarba si alte jocuri ale copilariei in care ne promiteam ca o sa ne intoarcem intr-o buna zi acasa si vom fi macar pentru o zi acei copii...Era normal sa se intample si asta, dupa Legea Firii, dar acum ramane ca un adevar tacut, ca o realitate dura, prin faptul ca am uitat de noi, iar uneori nici nu ne mai salutam cand ne vedem...

Placere sau obligatie ?(!)

Am stat mult timp si am analizat ce sunt oamenii, ce e viata unui om si ce vrea un om de la viata…Pana acum nu am gasit nici un raspuns plauzibil, ci numai insesi acele sintagme care leaga omul de lumea din jurul lui. Urmand acei pasi minusculi prin ardoarea sortii omul uita de ce are nevoie, uita de el si de ceea ce-i place, ce-i face placere sa participe la o viata armonioasa cu spiritul si nu numai fizic. Se lasa urmat de pasii crunti ai implinirii ca persoana materiala si mai putin ca persoana spirituala. Mai intai de trup este sufletul, iar apoi trupul. De aceea uitam ca trebuie in primul rand sa ne satisfacem nevoile spiritului, nevoile morale.
A face un anumit lucru din placere se intalneste mai rar printre oameni, deoarece acestia sunt preocupati sa aibe o baza materiala destul de buna sau chiar medie. Se complac in munca fizica, neelucidand insa multumirea sufleteasca.
De ce oare sa fie aceasta calea pe care o urmam in parte noi ? Pentru mine este important sa-mi multumesc sufletul mai intai, sa nu uitam de altfel ca inainte de a ne naste Dumnezeu ne reda sufletul apoi trupul ia forma sufletului si asa ne materializam, ne insusim propriile idealuri inca din copilarie si realizam , pe masura ce avansam in viata, ca uitam de acele idealuri si ni se par complicate visele – nerealizabile. De aceea si incetam sa luptam pentru ceea ce odata eram dispusi sa facem – sa luptam pentru vise si pentru implinirea idealurilor sufletesti.
Alti oameni nu au de ce sa oblige pe altii sa indeplineasca ordinele si placerile altora. Dar totusi se intampla si timpul este ireversibil. Prea tarziu ne dam seama ca in toata viata noastra am facut ceea ce au dictat altii, asa pierzandu-ne orice incredere in sine, orice personalitate, in final depinzand de altcineva care ne coordoneaza viata financiara, materiala.
Atunci se distruge totul :viata omului, idealurile sale, placerile sale si nu in ultimul rand increderea in propriul sine.
Pana cand un om va face ceva din placere, sau se va prezenta cu inima impacata in fata intregii lumi vor mai trece inca mii de secole , sau poate ca acest lucru nu se va intampla niciodata.
Putini oameni isi dau seama regretabil de cerintele materiale si isi recapata curajul de a merge inainte prin satisfactiile proprii si prin lupta sa contra lumii intregi, asadar obtinand o unire intre trup si spirit. Astfel aducandu-i implinirea perfecta si iubirea pentru suflet.
Dar aceasta nu se poate intampla atat de rar, deoarece perfectiunea nu exista, doar apropierea de perfectiune, niciodata imbinata intr-un singur tot unitar. Prin imperfectiune traieste perfectiunea, iar pe cea din urma o avem inca de la inceputuri. A fost perfectiunea, dar altceva ia luat locul, invrajbind-o intr-un pacat :pacatul dintai al barbatului si al femeii. Asadar nu mai poate exista a doua sansa, nu mai poate fi atinsa perfectiunea, pentru ca de fiecare data cand incercam sa cladim ceva aproape de perfect ne este daramat si alungat in adancuri, iar perfectiunea acum a devenit un mare pacat in fata divinitatii.
In principiu, omul are doua laturi : una fizica si una morala (spirituala), iar cea mai placuta vederii este cea fizica prin considerente proprii de la om la om.
Eu consider ca pentru a face un lucru trebuie facut de placere si nu din obligatie fata de sine sau fata de altii. Adevarat ca starea materiala conteaza dar fara vocatia inimii nu mai conteaza absolut nimic. Eu, pana acum, nu prea am facut ce cu adevarat imi face placere si de aceea imi pare atat de rau pentru ca nimeni nu te sprijina cand vrei sa-ti realizezi visele, ci doar sa ai un loc bun in societate. Dar cei din jurul tau nu se gandesc la fericirea ta, ci doar la un viitor mai bun si cu aceasta nu pot fi de acord. In general, daca nu fac ceea ce-mi place nici nu pot sa-mi atraga atentia alte lucruri, decat cu remuscari ca n-am facut ceea ce trebuia. Am avut ca fiecare vise in copilarie si au reusit altii sa mi le spulbere in mare parte prin trecerea timpului. Asa ne afundam si mai mult in intunericul sufletului nostru, suferim si nimeni nu vede aceasta, doar inima si ratiunea noastra care ne sunt aproape furate de alte ganduri.
Sa facem ce ne place, multumind ambele parti ale noastre, sa nu mai lasam idealurile in urma ele sunt cele mai importante pentru a putea trai armonios cu noi insine si cu al nostru viitor…

"Cuvantul" sau doar "Litera"?

O insiruire de litere formeaza Cuvantul, iar o insiruire de intamplari formeaza Viata...Ce e mai usor de-atat, nu? Asta te poti intreba, dar unde vei ajunge? Pentru ca pe acest drum te poti intalni cu diverse persoane, diversi insi care parca stau in loc, numai pentru a nu-ti ceda trecerea!

O mie de aparente le observi sovaind si alergandu-ti prin fata , rapid si cu nepasare, in momentele lucide din viata ! Pot afirma faptul ca sunt doua tipuri de momente in viata unui ins: momente lucide / reale si momente de visare / imaginare, ceea ce stim cu totii, evident;)) dar ceea ce nu stiu unii dintre noi este sa faca diferenta intre ele, asta poate fi perceputa ca si o capcana - diferenta foarte usor de urmarit din exterior ! Uneori iti face atat de bine sa visezi - bineinteles ca fiecare avem lumea noastra oricat de mica sau mare e ea, fara exceptie, doar aparentele transforma viziunea in una reala, uneori negativista in ceea ce priveste probleme cu care ne confruntam zi de zi. Nu concep ideea de a fii optimisti in fiecare secunda din trairile noastre, pentru ca as fi ironica;)), dar realitatea ia mai multe forme, dupa fiecare persoana in parte, evident! Nu este o singura realitate, ci cateva miliarde de realitati, pentru fiecare suflu al trupului de pe aceasta planeta. Pe de alta parte, nu pot sa ma contrazic, dar exista o exceptie, bineinteles: realitatea din mass-media, din ce traiesc alte persoane, aceea se poate numi, da , o singura realitate, ceea ce vedem si analizam prin prisma unor evenimente bune sau rele, depinzand de consecinte si imprejurari!

Nu pot afirma foarte multe lucruri in acest sens, deoerece nu doresc a se simti cineva ofensat, las la libera interpretare!

Vreau sa ma refer strict la o situatie: atunci cand cineva afirma faptul ca "tu nu esti cu picioarele pe pamant!", suna ca si cum te-ar judeca si n-ar avea sageti in arc;)...toti traim realitatea cruda, uneori mai putin cruda, cum am spus mai sus, depinzand de imprejurari!
Consider ca o vorba de acest"calibru":)) sa spunem asa, nu-si are rostul, nu neaparat privindu-ma personal, ci e valabil in mai multe cazuri de societate !
"Aburii ce se ridica dintr-o balta murdara sunt tot atat de curati ca si aburii ce se inalta din cel mai limpede rau. " (Lucian Blaga)
Toti suntem cu picioarele pe pamant, o sa spuneti ca la propriu, cum e si normal...dar in consecinta, suntem cu picioarele pe propriul pamant fiecare din noi in toate felurile posibile, deoarece altfel nu am mai supravietui in lumea aceasta haina, in care toti reprezinta "UNUL", SI "UNUL" reprezinta TOT "UNUL". Nu se vor schimba multe idei si conceptii si nu se va ridica acea cortina sa lasam si alte pareri sa contribuie la binefacere, binefacerea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o la inceput de drum!
Dar, consider ca, indiferent de toate aceste rezultate negative, sa incercam sa nu ne mai judecam unii pe altii si sa nu ne mai uitam"in farfuria" altuia, cum se zice, sa incercam sa lasam loc de o "ziua buna" pe unde pasim, iar daca nu incearca oamenii influenti sa schimbe judecata aceasta cruda, nici Dumnezeu n-o va face sigur, daca nu ne va vedea pe noi straduindu-ne:Ajuta-te singur si Dumnezeu, vazandu-ti stradania, te va ajuta si El."-dupa cum relateaza si V.Duta.

Asadar trebuie sa fii stapan pe tine in ziua de azi, intr-un lant al "furtului"/inselaciunii, ca sa nu mai zic al slabiciunii, unde unul ne "fura" pe toti, sau altii il "fura" pe unul - "Cel mai bine iti rezolvi singur problemele. Cand o fac altii, se gandesc mai intai la interesul lor. Rar ti se va face un serviciu din prietenie sau din bunatate." (V.Duta), venind in completare: da, rar ti se va face un serviciu, iar cand esti ajutat tine cont ca sunt si putinii oameni inzestrati sufleteste acolo unde te astepti mai putin!

DESERTUL...

LUMEA E CA UN DESERT: UNEORI ARE NEVOIE DE APA, ALTEORI NU: IAR CAND PLOAIA UDA, ATUNCI SE NASC RARE FIINTE ALE NATURII CE SUNT GATA SA PASEASCA PE PAMANT ARID SI PARCA FARA SUFLET...UNEORI TE INTREBI CUM POT SUPRAVIETUI!!!

If only - take my heart back

Profunzime si delicatete...Impresionant film, il recomand din tot sufletul, e dramatic dar si plin de "adancime" sufleteasca!